de plus

Iar a trecut multisor de cand nu am mai scris…nu mi-am mai gasit cuvintele,  de fiecare data cand vreau sa scriu un cuvant de fiecare data ma razgandesc,  pentru ca l-am mai scris o data in posturile anterioare, si nu vreau sa scriu la infinit despre aceleasi lucruri, dar cum sa nu scriu despre aceleasi lucruri, cand in oraselul asta ma lovesc exact de aceleasi chestii iar si iar si iar,  imi doresc enorm sa plec…nu stiu chiar daca prea departe cum trebuie, poate undeva mai aproape, dar nu imi doresc sa mai stau aici mai mult decat cateva luni.

urasc faptul ca am un telefon…

nu am un subiect anume, am multe in cap…dar sunt pentru mine, si incerc sa scriu ceva pe langa subiectele care ma framanta cu advearat dar nu pot, tot ce scriu ma duce acolo…

vreau o micuta pauza de unii, de minciunile lor, de egoism, de “fitzele” lor, de lauda de sine…nu stiu cum am putut sa gresesc atat de mult cand mi-am ales unele persoane care sa stea pe langa mine, cand nu am nimic nimic nimic in comun cu ele. si o sa citeasca fragmentul asta, si o sa treaca de el cu usurinta fiind sigur/a ca nu e el/ea…cine stie? poate esti tu, si sa nu ma intrebi despre cine am scris in postul asta pt ca nu o sa iti spun, daca te simti, simte-te si schimba-te.

Sunt ca un balon, dar nu plin cu aer, ci plin de problemele altora, de barfe neinteresante, de reprosuri, de “asa da, asa nu”…in ultimul timp nu ati facut decat asta. e ok, doar de asta suntem prieteni, dar prietenia ar trebui sa aiba un egal undeva in ecuatie, in cazul meu s-au cam dus egalurile, eu fiind tot timpul cea fara probleme, fara batai de cap, e ft bine pentru mine asa,  nu imi caut problemele, dar asta nu inseamna ca trebuie sa imi umpleti voi balonul de problemele voastre, nu inseamna ca daca rad pot sa va vad pe voi plangand si fiind tristi la orice ora din zi. ei nu, nu m-am nascut pentru asta, si nu mai are rost sa imi bat capul cu problemele voastre, mai feriti-va si voi de ele, si nu mai dramatizati atat de tare, si mai lasati-mi telefonul sa se odihneasca macar 23 de ore din 24.

Da stiu, sunt o nenorocita:)  Daca suntem prieteni, probabil ca ti-ai dat seama de asta deja.

Si imi place sa le vad pe unele confundand trotuarul cu podiumul:)) Dragele mele, jos figurile! Atat de mult narcisism nu am mai intalnit. Dar ceea e cel mai amuzant la unele, ca si-au creat o imagine, doar din cuvinte,  si de care le place sa povesteasca mult mult mult mult si sa le descarce unora bateria telefonului (sa fie cat mai multi, ca doar are o imagine de promovat,  “vedeta”). sunt multe de spus, dar cu cat ma gandesc mai mult, cu atat imi stric ziua, asa ca :-h

it’s funny!

E vineri, in seara asta se pregatesc strategiile, planurile de vrajit parintii pentru o sambata seara. Si ma gandesc ca suntem tare prostuti noi asa, nu stiu ce avem noi in capusoarele noastre, cand le zicem alor nostri ca sambata seara dormim la o prietena, si nu o sa iesim deloc deloc, stam si ne uitam la filme..si noi credem ca parintii ne cred. eh…ne lasa sa credem ca ne-a reusit planul.

Gresesc mult parintii unora, uite asa ii incurajeaza sa minta, sau nu ii lasa sa iasa, si bietii copii chiulesc de la ore, ca sa iasa la un suc.  Concluzia ar fi:

LASATI COPII SA IASA!

daca avem ceva rau de facut facem si in timpul scolii, sau ne gasim noi o mica pauza in care sa facem o belea, nu neaparat noaptea, sau cand iesim, aratati-ne ca aveti incredere in noi si noi nu va vom dezamagi.

eu ii multumesc mamei mele ca a avut si are incredere in mine, si niciodata nu am facut ceva care sa o dezamageasca. Are o strategie simpla, nu imi interzice nimic, imi lasa liberul arbitru sa functioneze, pentru ca are incredere ca va fi bine, si la mine functioneaza, pentru ca ultimul lucru pe care l-as face ar fi sa imi pierd increderea pe care o are in mine.

Mama mea e model!

:*

more….

stii ca nu te-am vrut? stii ca nici nu te vedeam?

stii…

si speri…si sper…dar nu putem spera impreuna..nu…

esti departe…sunt aproape, esti aproape…sunt departe…

si continuam asa….si ne chinuim…si asteptam ca soarta sa isi joace rolul de cupidon…pacat..il asteptam in zadar…nu exista…si o sa fim departe unul de altul…din ce in ce mai departe..si…si ce? o sa mai fie si altii, si altele pentru tine, nu? poate…

stii ca nu imi doresc asta acum? stii ca imi doresc zambetul tau in loc de cafea? stii ca imi doresc mana ta in loc de patura? stii ca imi doresc umarul tau in loc de perna? stii ca imi doresc ochii tai in loc de ai lui? stii??

dar pana cand o sa te revad, o sa imi sorb din cafeaua amara in fiecare dimineata..o sa ma acopar cu patura rece si grea, si o sa imi odihnesc capul pe perna..si o sa ma gandesc la ochii tai, cand o sa il privesc pe el in ochi, si o sa vad ochii tai verzi, in forma de spada, ochii plini de stralucire si de fericire..in loc de capruiul banal, cu care m-am obisnuit…

si e ciudat ca am gasit o cale sa te las sa intri..dar nu reusesc sa gasesc o cale sa te las sa iesi….

you know

e urat, e urat urat urat…imi displace peisajul asta maroniu,  plin de noroi…as vrea sa fie ori verde ori alb..nu imi place perioada de tranzitie..e cea mai dureroasa…urasc toamna si primavara…vreau sa fie iarna sa imi inghete sufletul, sa nu mai simt nimic, sa nu iti mai simt aschiile si sagetile, si stropii de ploaie, si nu vreau sa imi mai murdaresti papucii cu noroi in fiecare dimineata, vreau sa pelci, vreau sa te uit, si vreau sa fie destul de frig, incat sa pot ingheta complet, nu doar sa dardai..nu vreau sa mai simt…nu vreau sa te mai vad, vreau sa inghet cu pleoapele inchise…vreau ca un strat moale de zapada sa ma acopere si sa uit tot…vreau sa simt fiecare fulg moale care va cadea pe mine, vreau sa simt cum copii fac oameni de zapada cu bucati din mine…cum ma rostogolesc, cum ma imbraca, cum ma sugruma….

si cand iti vad floarea alba aplecata peste mine….sufletul imi arde si ma doare, ma doare fiecare os din mine, ma dezghet, dar nu destul de repede incat sa te ating inainte sa mori…si mori fara sa stii ca pentru tine eu inghet in fiecare iarna…si incerc sa te inlocuiesc..dar nu gasesc nicio alta flaore la fel de curajoasa ca tine, care sa isi scoata capul din gheata doar pentru a vesti ceva…

think twICE!

imi pare rau ca scriu asa rar, dar ideile mele deja incep sa se uzeze, sa nu le mai gasesc rostul pe hartie,  sa mi se para penibile, le recitesc, si prefer sa nu le mai scriu, le tin pentru mine. azi mi-am facut curaj, si scriuu:)

ne-am obisnuit in ultimul timp cu discutiile prin telefon, pe internet, incat ne traim relatiile acolo, decidem sa fim impreuna pe mess, mai tarziu te plictisesti, nu ai un motiv concret, dai un sms, ti se pare mai simplu sa te desparti asa.

Te certi tot prin mesaje, pentru ca in felul asta, ai prietene sau prieteni cu tine, care sa iti spuna ce sa scrii, sa iti dea o idee, mi se pare penibil, de ce sa imi spuna altii ce sa scriu, sau tie?  cand putem discuta fata in fata, ne putem privi in ochi, ne putem studia reactiile, ne putem impaca..dar simplul motiv, e ca de multe ori se intampla ca el/ea  sa scorneasca un motiv, prin care sa nu te faca sa suferi, o minciunica, care o imbraca frumos, si ti-o trimite prin sms, si ma gandesc, cat sunt  de grijulii cu noi, cum au ei grija de noi, si cat de mult le pasa lor de sentimentele noastre, incat atunci cand primesti mesajul te gandesti, uite, chiar i-a pasat de mine, dar ma iubeste asa de  mult incat nu vrea sa ma faca sa sufar. asta ma face sa rad, mult si zgomotos, din tot sufletul. cine poate sa creada asa ceva?  si-au facut un frumos obicei, un sablon de mesaj, pe care il mai modifica de la caz la caz. decat sa primesc tampeniile astea, as prefera sa stiu motivul adevarat, si sa stiu sa nu mai fac la urmatoarea relatie…si sunt si fete care fac asta, nu e vb doar despre ei, normal. asadar, hai sa  ne maturizam, si daca tot am mintit pe tot parcursul relatiei macar ai curajul si spune in fata cand se termina, si de ce. nu inteleg de ce iti mai pasa, cand oricum te desparti de ea, poti sa ii zici orice, nu? zi-i ca in felul asta nu va mai face!

si ma enerveaza ca baietii ne privesc, pe noi, fetele, ca pe niste ghemotoace roz, cu ochi, sani si fund. atat stiu ei sa vada la noi, nici ca i-ar mai interesa altceva. si chiar daca am fi niste ghemotoace roz, credeti ca nu ne dam seama ca ne mintiti? ei nu, ne dam seama, dar tacem si inghitim sa nu suparam baietelul care tocmai ne trimite un sms in care ne alinta si ne spune cva frumos,  scris intr-un minut, cand si-a lasat bautura si cealalta fata la masa, si s-a dus pana la baie. si noi, cum suntem niste ghemotoace, ni se ridica tot puful roz pe noi, si incepem sa sarim in sus de bucurie, si sa ne laudam prietenei, “uite ce mi-a scris, nu pot sa cred cat e de dulce! uaaau”  si oricarei dintre noi i s-a intamplat, fara sa stie,  sau a aflat apoi de ceea ce facea “baietelul nostru” oricum in subconstientul nostru de ghemotoace, stim, va banuim, dar nu spunem,  nu vrem sa fim geloase si posesive din primele saptamani, si tot amanam, sa lasam timp relatiei sa prinda radacini, ca sa putem face o remarca pentru ca ne temem ca daca nu prinde radacini pleaca, si ma intreb oare prinde raltia radacini in cazul asta?  categoric nu, noi prindem radacini, cu siguranta dar  el nu, si pleaca, si noi ramanem ofilite, acolo unde ar fi trebuit sa fie doi de fapt, unde a crescut doar ea si pentru el.

sooo, think twice

Welcome back…shity mood

i’m loosing myself, i’m falling again..i didn’t miss at all this feeling…i’m frightened of it..but it keeps going after me. i have avoid it a while..and when i had the courage to face it, i simply realized that it’ still more powerfull than me…but i will stop today and i will let him go ahead, and i will never want to catch it again.

and nobody will understand this:) just me:)

18

am 18 ani de cateva saptamani…si inafara de faptul ca sunt mai mare, si zic 18 in loc de 17, nu simt nicio diferenta…ciudat? ma indoiesc, de fapt tuturor ni se intampla asta, dar facem mult tam tam, pentru ca atunci credem noi ca suntem adulti. ei da…nici nu stim cand ne transformam in adulti,  si la 12, si la 30 de ani..cine stie. e foarte ilogica chestia, e ca si cum o zana a majoratului ar veni de ziua ta, si cu o singura atingere de bagheta, te-ar maturiza brusc si ti-ar zice, gata, poti sa faci ce vrei, esti mare!

eu, ciudat, dar ma simt mai mica decat anul trecut…

cuvinte stricate

despre ce as putea sa scriu daca nu stiu decat sa ma plang si sa ma plang aici. am ajuns intr-un moment in care ma plang ca nu mai am de ce sa ma plang, si nu mai am subiecte…ma simt putin vinovata, poate ar merita si blogul meu putin din fericirea mea, dar nu…lui ii scriu doar cand sunt trista. ma intreb daca nu i se par plictisitoare, daca intr-o zi imi va zice, gata..vreau pe cineva mai fericit..pana atunci ma folosesc de el fara scrupule, pana o sa ii storc si ultima de picatura de rabdare, totul ca sa ma simt eu mai bine. blogul pentru mine e ca o portie de inghetata sau de ciocolata atunci cand nu mi-e bine, tin sa ii fiu recunoscatoare ca ma tot asculta si ma lasa sa ii scriu in continuare, ca ma face sa ma inteleg mai bine, ca ma face sa exclam ce tampita eram! fara sa ma simt jignita…

ei, si gata…:)

Lasa-ma!

as vrea sa mai scriu ceva, am sters de 3 ori pana acum tot, pentru ca pur si simplu, lucrul despre care vreau sa scriu, nu mi se pare atat de important incat sa imi pun sentimentele pentru el pe coala…

imi dau seama ca viata mea intra in momentul asta in stand-by…daca nu reuseste nimeni sa imi miste putin mouse-ul si sa imi aduca monitorul la viata, promit ca o sa stau in negru,  si o sa traiesc cu speranta ca timpul va trece repede, cat mai repede, cat mai repedeeeeee…

nasol!

Seara iesita, seara pierduta. am ramas cu un gust ciudat…simt ca o piesa din mine lipseste, ma simt ca o straina,  intre cunoscuti. nimeni nu ma mai cunoaste, nimeni nu stie cum mai sunt, pe nimeni nu mai intereseaza. imbatranesc si se vede:)) nici nu imi mai doresc sa ma cunoasca toti, imi doresc doar sa plec, si sa ma simt bine acolo unde imi e locul de fapt, unde toti imi sunt straini, dar ii consider prieteni dupa un zambet, acolo unde nu imi pasa de ce zic, acolo unde pot sa am un prieten asa cum imi doresc, chiar daca e sperietoare de ciori, acolo pot sa am prietenii care mi-i doresc, acolo unde cunosc lumea noua in fiecare seara, acolo unde pot sa ma distrez fara sa pierd noptile intr-o camera plina de fum si de lume care sa nu faca nimic altceva decat sa analizeze, acolo unde pot sa imi aduc prietenul acasa, fara sa ma ceara de nevasta inainte, acolo unde NU IMI PASA DE NIMIC. acolo unde e prea bine., acolo unde e acasa!…acolo unde o sa imi fie dor de unii:)

fara incheiere!

imi place!

muzica

niciodata nu am scris despre melodiile care imi plac mie:)

o sa incep cu puya, imi plac mult ultimele lui melodii, pentru adevarul si ironia din versurile lui, si pentru asta, o multime din cei satirizati in melodia undeva in balcani,  o asculta fara sa se gandeasca ca de fapt ei sunt personajul principal:)

aici imi place helmut fritz, are o maniera electro de a-si expune nemultumirile

ocean drive, au super melodii, asemanatoare, dar le ador, chiar daca textele sunt varza:)

o ador:X ascult-o pana la sfarsit:)

iar apoi sunt melodii care imi plac fara sa stiu de ce.

Ca m’enerve:)

mi-am adus aminte despre ce vroiam sa scriu )

Nu imi place genul de fata care sta tot timpul in umbra prietenului ei. dupa parerea mea e lipsita de caracter, iar el, nu isi apreciaza prietena pentru ca nu o lasa sa iasa in evidenta, o tine ca pe o jucarie, ca pe o papusa, cu corzile tot timpul intinse, gata sa o joace asa cum vrea.

Daca ai un creier de ce sa nu il folosesti? de ce sa il lasi doar pe el sa il foloseasca? daca ai o gura, si ai ce spune, spune! daca ai picioare danseaza, nu sta pe canapea cu el, doar pentru ca el nu are “chef” sa danseze! cand nu iti convine ceva, spune imediat, neaparat, in felul asta se rezolva…sau s-ar putea sa se dizolve imediat relatia care tie ti se parea perfecta. ai fi o norocoasa sa scapi asa usor. Nu iti trai viata doar pentru a arata bine pentru el, arata bine pentru tine, imbraca-te, machiaza-te, coafeza-te cum vrei TU! nu cum vrea el, sunt unii atat de egoisti incat te vor cat mai stearsa pentru ca in felul asta stiu sigur ca nu o sa mai atragi alti barbati:)ceea ce MIE mi se pare normal si firesc e ca prietenul sa se mandreasca cu tine, si sa aiba incredere in tine, imbracata cum vrei tu:) pana la urma urmei ne imbracam frumos pentru prietenul nostru si pentru invidia celorlalte:)) nici intr-un caz ca sa atragem si altii, daca ne e bine cu voi, nu avem nevoie.

cum spuneam, nu inteleg cum fetele renunta la o gramada de lucruri, pentru barbati, pentru ca sa ii faca fericiti. Ei la ce renunta? nu renunta la nimic, din contra, isi dezvolta calitatile de lider pe tine:)

din nou, nu generalizez, sunt destui baieti buni, si fete care se comporta ca niste jigodii:)

France:)

ce nu imi place aici, ca multi dintre prietenii mei de aici inainte sa ma cunoasca habar nu aveau unde e tara noastra, nici macar nu stiu ca e in Europa. Francezii sunt asa de nationalisti, ei stiu doar limba lor, istoria lor, geografia lor si atat! pe cand noi invatam despre toate tarile in parte, e un lucru bun, si fara sa imi laud tarisoara, tinerii nostrii au potential, si avem profesori buni, pacat ca suntem umbriti de cocalari. nici Franta nu duce lipsa de cocalari, e plin si la ei, chiar mai rai, numai ca ei ii numesc ARABI. Cocalarii nostrii, nu ca le iau apararea ca oricum ii detest, stiu doar sa se umfle in pene si sa se laude, si aici se potriveste de minune proverbul: cainele care latra nu musca! si nu trebuie sa spun mai multe ca deja le cunoastem “calitatile”

arabii sunt o specie foarte ciudata, un lucru pe care eu nu il inteleg, e de ce Franta ii accepta pe arabi asa usor si le ofera sporuri si multe alte ajutoare banesti, cand ei sunt niste paraziti care nu fac decat sa profite de tara, si nu aduc niciun profit tarii, pe langa faptul ca se ocupa si cu lucruri ilegale. si cum am zis , sunt ciudati, am avut ocazia sa vizitez un imobil locuit de arabi…e ingrozitor sincer, nici nu imi imaginez cum pot face atat de mult mizerie, cred ca nici 100 de vaci nu puteau face ce au facut ei pe scara blocului…infiorator:)si am ajuns si in apartamentul cu pricina, care fara sa ma obosesc prea tare sa il descriu, era oribil! nu am rezistat mai mult de 5 minute:) casele lor sunt in halul in care sunt, dar ei, sunt impecabili, si masinile lor la fel, sunt doar aparente…si nu vreau sa generalizez totusi pentru ca sunt destui si foarte de treaba

mi-am mai zis un of;))

si din caz ca va plictisiti dati click pe poza ca sa vedeti ca nu am mintit:)

http://ro.altermedia.info/minoritati/vive-la-france_2887.html

stiu ca vroiam sa mai scriu ceva dar am uitat cautand o poza cu dezordinea arabilor:) ramane pe o alta data:)

Cartoon

Aici, posturile mele s-au rarit, pentru ca sunt ca intr-un desen animat, intr-o poveste tampita, prea frumoasa,  atat de frumoasa incat cred ca deja devine plictisitoare la un moment dat.

mai scriu un post datorita tie:) stii tu;) si multumesc pentru aprecierile tale, si pentru suport! chiar daca prietenia noastra s-a transformat in amicitie, eu o sa te privesc cum te priveam si inainte, un prieten de la care am ce invata:)

poate vi se pare plictisitor ca scriu despre esecurile mele in viata, si mai ales in dragoste, care nu sunt asa de grave, dar imi place sa fabulez, doar de aia sunt adolescenta, si la urma urmei ce alte probleme as putea avea la varsta asta…

mai am 10 zile si ajung acasa, si pentru a anihila plictiseala, de acasa, o sa scriu mai mult. in principiu am incetat sa fiu o plictisita, din ziua in care un amic mi-a zis : doar oamenii prosti se plictisesc!

cand te plictisesti:

1) dormi! nu cred ca s-a plictisit nimeni niciodata dormind:)

2)uita-te la un film…!la un film bun:)roaga un  prieten sa iti recomande unul, in felul asta nu o sa trebuiasca sa urmaresti toate filmele de doi bani.

3) iesi! nu neaparat intr-un bar sau la o cafea..iesi! si daca nu vrei, atunci nu mai zi ca te plictisesti, recunoaste ca lenea ta deja incepe sa doara

4) fa curat! nu cred ca exista curatenie suprema, tot timpul exista un coltisor in care merita sa mai dai un tur.

5) danseaza! pana ce nu mai poti, sari, razi…singura deja e bine, in 2 sau mai multi e minunat

6) invata! ar fi ideal sa facem asta de fiecare data cand ne plictisim, am fim o tara de genii

7)citeste, scrie, deseneaza!

fa o prostie! asta sigur o sa iti alunge plictiseala pe o perioada indelugata:)), doar in cazuri extreme de plictiseala.

9) implica-te in actiuni scolare. nu fac niciocdata rau, mai ales ca aduc si note bune cateodata

si gata, ca va descurcati voi, trebuie vointa:P