Arhiva | Septembrie, 2009

18

28 Sep

am 18 ani de cateva saptamani…si inafara de faptul ca sunt mai mare, si zic 18 in loc de 17, nu simt nicio diferenta…ciudat? ma indoiesc, de fapt tuturor ni se intampla asta, dar facem mult tam tam, pentru ca atunci credem noi ca suntem adulti. ei da…nici nu stim cand ne transformam in adulti,  si la 12, si la 30 de ani..cine stie. e foarte ilogica chestia, e ca si cum o zana a majoratului ar veni de ziua ta, si cu o singura atingere de bagheta, te-ar maturiza brusc si ti-ar zice, gata, poti sa faci ce vrei, esti mare!

eu, ciudat, dar ma simt mai mica decat anul trecut…

cuvinte stricate

28 Sep

despre ce as putea sa scriu daca nu stiu decat sa ma plang si sa ma plang aici. am ajuns intr-un moment in care ma plang ca nu mai am de ce sa ma plang, si nu mai am subiecte…ma simt putin vinovata, poate ar merita si blogul meu putin din fericirea mea, dar nu…lui ii scriu doar cand sunt trista. ma intreb daca nu i se par plictisitoare, daca intr-o zi imi va zice, gata..vreau pe cineva mai fericit..pana atunci ma folosesc de el fara scrupule, pana o sa ii storc si ultima de picatura de rabdare, totul ca sa ma simt eu mai bine. blogul pentru mine e ca o portie de inghetata sau de ciocolata atunci cand nu mi-e bine, tin sa ii fiu recunoscatoare ca ma tot asculta si ma lasa sa ii scriu in continuare, ca ma face sa ma inteleg mai bine, ca ma face sa exclam ce tampita eram! fara sa ma simt jignita…

ei, si gata…:)

Lasa-ma!

12 Sep

as vrea sa mai scriu ceva, am sters de 3 ori pana acum tot, pentru ca pur si simplu, lucrul despre care vreau sa scriu, nu mi se pare atat de important incat sa imi pun sentimentele pentru el pe coala…

imi dau seama ca viata mea intra in momentul asta in stand-by…daca nu reuseste nimeni sa imi miste putin mouse-ul si sa imi aduca monitorul la viata, promit ca o sa stau in negru,  si o sa traiesc cu speranta ca timpul va trece repede, cat mai repede, cat mai repedeeeeee…

nasol!

12 Sep

Seara iesita, seara pierduta. am ramas cu un gust ciudat…simt ca o piesa din mine lipseste, ma simt ca o straina,  intre cunoscuti. nimeni nu ma mai cunoaste, nimeni nu stie cum mai sunt, pe nimeni nu mai intereseaza. imbatranesc si se vede:)) nici nu imi mai doresc sa ma cunoasca toti, imi doresc doar sa plec, si sa ma simt bine acolo unde imi e locul de fapt, unde toti imi sunt straini, dar ii consider prieteni dupa un zambet, acolo unde nu imi pasa de ce zic, acolo unde pot sa am un prieten asa cum imi doresc, chiar daca e sperietoare de ciori, acolo pot sa am prietenii care mi-i doresc, acolo unde cunosc lumea noua in fiecare seara, acolo unde pot sa ma distrez fara sa pierd noptile intr-o camera plina de fum si de lume care sa nu faca nimic altceva decat sa analizeze, acolo unde pot sa imi aduc prietenul acasa, fara sa ma ceara de nevasta inainte, acolo unde NU IMI PASA DE NIMIC. acolo unde e prea bine., acolo unde e acasa!…acolo unde o sa imi fie dor de unii:)

fara incheiere!