Arhiva | Mai, 2010

street style

31 Mai

1

Catre dragii mei colegi,

31 Mai

Niciodata nu v-am iubit asa de mult ca acum, niciodata nu mi-am dorit sa imi petrec cat mai mult timp cu voi ca acum.

Mi-e greu sa ma despart de voi, de lumea care ne-am creat-o in cei 4 ani, si chiar 12 ani, mi-e greu sa realizez faptul ca cea mai frumoasa perioada s-a dus….mi-e si mai greu sa realizez ca de acum, nu mai pot avea nimic in comun cu copilaria.

O sa imi fie dor de banca noastra de 6, o sa imi lipseasca pana si iernile friguroase, si orele in care inghetam, si pauzele in care mintea noastra sarea mai tare decat picioarele noastre. orele in care chiuleam, orele in care nu ne ascultam profesorul, orele in care luam note bune,  lucrarile cu note succesive de la stanga la dreapta,( depinde de unde pornea informatia), dumele lui Marius, privirea lui Ioana si aventurile noastre,  spatele si abdomenul lui Daniel ( nu o sa uit niciodata ca ai avut curaj sa ma lasi sa iti conduc masina), Cristi cand nu incape in banca din cauza lui Marius, Tabita, ca se supara pe noi, dar ii trece la fel de repede, Alex, el are cea mai buna voce de manelist din clasa, si e ca un matz, Iulian, ca e cel mai mic din clasa, si trebuie sa il iubim, Catalin, ca e comic rau cand se enerveaza,  Claudia, atunci cand e filmata se descurca cel mai bine, Alina, ca ii place sa comenteze incontinuu, Lenuta, ca e viitoare cantareata de muzica populara, Mihaela, ca vine la scoala sa fumeze, Ligia, daca nu ar fi ea, nu am avea cu cine sa ne certam, Stefania, ca ea ne filmeaza si ne pozeaza tot timpul, Minorica, ca tace tot timpul.

o sa imi lipsiti

Această prezentare necesită JavaScript.

Si inchei aici…Va doresc doar bine si imi doresc sa nu ne uitam niciodata!

Nu?

31 Mai

nu vrei? nu vrei sa iti lasi orgoliul ala nenorocit acasa? macar 5 minute

nu ai vrea sa incetezi cu reprosurile pentru care aparent nu ai niciun motiv concret?

nu ti-ai dori sa zambesc cand te vad? nu ai vrea sa ma vezi fericita nici macar o secunda cand stau pe scaunul din dreapta?

nu iti doresti ca de fiecare data cand ochii nostrii se intalnesc, gurile noastre sa nu se certe?

nu mai vrei sa ne pierdem in povesti si in planuri ore intregi?

nu mai vrei sa facem timpul sa zboare?

as fi vrut poate sa mai traiesc cu orgoliul si cu reprosurile tale, si cu speranta ca poate o sa renunti la ele….doar ca tu esti mult prea atasat de ele, si cu o mare neplacere in suflet a trebuit sa renunt EU la ele, si implicit la tine…

Dragul meu, de azi, fost prieten, iti doresc o viata plina de femei ca mine!

Game

31 Mai

stii, ma simt exact ca intr-un joc, mai exact ca in Mario, ma chinui sa trec de broastele alea urate, sa sar peste ele, sa sar peste bidoane, sa nu cad in parapastii, si eu cum reusesc sa fac doar ce nu trebuie? incerc sa scap, sa evadez…nicio sansa…dar in fiecare dimineata ma trezesc si ma gandesc ca de data asta nu o sa ratez, si o sa trec nivelul, si nu fac din mici cazaturi, sau testoase, drame, si continui sa ma dau cu capul de  ziduri in cautare de bani, vieti si alte lucruri:D

Si reusesc sa trec…decorul e sumbru, toata lumea tipa, norul pe care stau e negru, si chiar daca ar trebui sa plec, vreau sa imi bat scorul…dar ma cuprinde frica, vreau sa scap, dar lui nu i se pare o idee buna, si nu ma lasa…si devin o cantitate neglijabila in acel decor sumbru, in care nu mai gasesc niciun bonus, nicio viata…si mor!

si incep iar de la 0.