tot zic ca de maine, gata, il uit…si adevarul ca mi-e din ce in ce mai bine, si incep sa fiu indiferenta, si sa nu mai fiu asa dependenta de el, si de felul in care ma facea sa ma simt…
cate posturi o sa tot vorbesc despre el? e ultimul…
cu fiecare zi care trece realizez ca totul a fost o minciuna…o miniciuna care m-a maturizat, o minicuna pe care nu regret ca m-a facut s-o cred…
acum trebuie sa scap de speranta asta nenorocita, si sunt complet vindecata!
;))
Let's play 
Lasă un comentariu