imi caut inspiratia peste tot, in stele, in zapada, in taste, in memorie, in frunze, in flori, in creioane, in cuvinte, in prieteni, in fapte, in lucruri, in zambete, in priviri….nimic nimic

stiu ca a plecat o data cu tine. ai stiut vreodata ca mi-ai luat o multime de lucruri fara sa imi ceri permisiunea?
Din punctul meu de vedere, relatiile sunt simple, acum. Pentru mine sunt ca un schimb de experienta….daca am ce invata,  continui, daca am invatat deja,  ma las cautata de altul.

In ultimele luni, nu a mai existat scanteia aia, care sa ma faca sa vreau sa fiu cu el pana ce mor. la mine e simplu, ori imi placi din prima secunda,  sau varianta a doua, cand nu exista nimic din prima clipa, dar ma mai mint si pe mine si pe tine, ca poate cu timpul o sa te plac, ca esti baiat bun….

ma contrazic deseori. de multe ori nici eu nu cred tot ce spun aici. de multe ori dramatizez…doar pentru simplul fapt ca sunt fata, si am dreptul asta.

cuvinte stricate

despre ce as putea sa scriu daca nu stiu decat sa ma plang si sa ma plang aici. am ajuns intr-un moment in care ma plang ca nu mai am de ce sa ma plang, si nu mai am subiecte…ma simt putin vinovata, poate ar merita si blogul meu putin din fericirea mea, dar nu…lui ii scriu doar cand sunt trista. ma intreb daca nu i se par plictisitoare, daca intr-o zi imi va zice, gata..vreau pe cineva mai fericit..pana atunci ma folosesc de el fara scrupule, pana o sa ii storc si ultima de picatura de rabdare, totul ca sa ma simt eu mai bine. blogul pentru mine e ca o portie de inghetata sau de ciocolata atunci cand nu mi-e bine, tin sa ii fiu recunoscatoare ca ma tot asculta si ma lasa sa ii scriu in continuare, ca ma face sa ma inteleg mai bine, ca ma face sa exclam ce tampita eram! fara sa ma simt jignita…

ei, si gata…:)