se plimba dintr-un capat in altul,imbracat intr-un halat alb,imaculat,de doctor..
Pana si el a uitat cum sa imi citeasca interiorul gol…
Nu demult,privea inauntrul meu ca intr-o carte larg deschisa,observa totul, vedea cum fierbeau emotiile in mine de fiecare data cand se uita in ochii mei…
sunt incuiata intre multe linii, iar tu, nu poti, nu vreau sa te las sa ma deschizi din nou cu bisturiul rece…
Totul se reflecta in ochiul mea verde,te chinui sa deslusesti o reactie in umbra genelor mele.
Sunt defecta.. Cum pot sa ma vindec, cand nici macar nu stiu ce ma doare cu adevarat?
hai sa pretindem ca nu stim!
Let's play 
Lasă un comentariu