Arhiva | Decembrie, 2009

de plus

5 Dec

Iar a trecut multisor de cand nu am mai scris…nu mi-am mai gasit cuvintele,  de fiecare data cand vreau sa scriu un cuvant de fiecare data ma razgandesc,  pentru ca l-am mai scris o data in posturile anterioare, si nu vreau sa scriu la infinit despre aceleasi lucruri, dar cum sa nu scriu despre aceleasi lucruri, cand in oraselul asta ma lovesc exact de aceleasi chestii iar si iar si iar,  imi doresc enorm sa plec…nu stiu chiar daca prea departe cum trebuie, poate undeva mai aproape, dar nu imi doresc sa mai stau aici mai mult decat cateva luni.

urasc faptul ca am un telefon…

nu am un subiect anume, am multe in cap…dar sunt pentru mine, si incerc sa scriu ceva pe langa subiectele care ma framanta cu advearat dar nu pot, tot ce scriu ma duce acolo…

vreau o micuta pauza de unii, de minciunile lor, de egoism, de „fitzele” lor, de lauda de sine…nu stiu cum am putut sa gresesc atat de mult cand mi-am ales unele persoane care sa stea pe langa mine, cand nu am nimic nimic nimic in comun cu ele. si o sa citeasca fragmentul asta, si o sa treaca de el cu usurinta fiind sigur/a ca nu e el/ea…cine stie? poate esti tu, si sa nu ma intrebi despre cine am scris in postul asta pt ca nu o sa iti spun, daca te simti, simte-te si schimba-te.

Sunt ca un balon, dar nu plin cu aer, ci plin de problemele altora, de barfe neinteresante, de reprosuri, de „asa da, asa nu”…in ultimul timp nu ati facut decat asta. e ok, doar de asta suntem prieteni, dar prietenia ar trebui sa aiba un egal undeva in ecuatie, in cazul meu s-au cam dus egalurile, eu fiind tot timpul cea fara probleme, fara batai de cap, e ft bine pentru mine asa,  nu imi caut problemele, dar asta nu inseamna ca trebuie sa imi umpleti voi balonul de problemele voastre, nu inseamna ca daca rad pot sa va vad pe voi plangand si fiind tristi la orice ora din zi. ei nu, nu m-am nascut pentru asta, si nu mai are rost sa imi bat capul cu problemele voastre, mai feriti-va si voi de ele, si nu mai dramatizati atat de tare, si mai lasati-mi telefonul sa se odihneasca macar 23 de ore din 24.

Da stiu, sunt o nenorocita:)  Daca suntem prieteni, probabil ca ti-ai dat seama de asta deja.

Si imi place sa le vad pe unele confundand trotuarul cu podiumul:)) Dragele mele, jos figurile! Atat de mult narcisism nu am mai intalnit. Dar ceea e cel mai amuzant la unele, ca si-au creat o imagine, doar din cuvinte,  si de care le place sa povesteasca mult mult mult mult si sa le descarce unora bateria telefonului (sa fie cat mai multi, ca doar are o imagine de promovat,  „vedeta”). sunt multe de spus, dar cu cat ma gandesc mai mult, cu atat imi stric ziua, asa ca :-h