inapoi pe norisorul meu…

Gata!!!

De cateva zile ma chinui sa imi strang sentimentele, sa imi adun amintirile si sa le inchid bine intr-un seif, pentru ca nu mai vreau sa dau de ele, sa imi vindec inima zgariata pentru a o lua cu mine in alte lupte si mai aprigi si mai dure si mai grele, din care probabil nu va iesi doar zgariata, dar ce sa ii fac, cand s-a nascut inima, s-a nascut ca sa fie ranita, sa fie rupta in doua, sa fie iubita, si apoi iar dezamagita…asta e soarta ei…nu-i nimic, inimile sunt masochiste, le place sa fie ranite, pentru ca ea ne face sa ne indragostim de cele mai nepotrivite persoane, de la care ne asteptam la ce e mai rau, ne face sa alegem exact contrariul, dar ne da o doza imensa de fericire atunci cand suntem cu jumatatea pe care ne-a ales-o, de aia ii permitem, si ne lasam dusi de val…si cand persoana iubita ne dezamageste inima se retrage intr-un colt, si ii lasa locul ei de conducere mintii, care trebuie sa o ajute sa se vindece, sa o ia de la capat…

Am reusit sa imi revin, si azi impreuna cu noile sentimente si cu jumatatea de inima goala in asteptare de un nou Fat Frumos, m-am mutat pe vechiul meu norisor, dar nu o sa mai fie la fel, pentru ca am venit cu lucruri noi carora trebuie sa le gasesc un loc pe rafturile inghesuite, sunt lucruri importante, pe care trebuie sa le pun in fata, si sunt lucruri vechi pe care trebuie sa le arunc, obiceiuri proaste, de care mi-am dat seama ca sunt proaste doar acum …important e ca am avut unde sa ma mut!

De acum incepe o noua viata, sunt pregatita, deoarece o sa imi ajut viitorul sa fie stralucit, avand grija de prezentul meu!