imi pare rau ca scriu asa rar, dar ideile mele deja incep sa se uzeze, sa nu le mai gasesc rostul pe hartie, sa mi se para penibile, le recitesc, si prefer sa nu le mai scriu, le tin pentru 
mine. azi mi-am facut curaj, si scriuu:)
ne-am obisnuit in ultimul timp cu discutiile prin telefon, pe internet, incat ne traim relatiile acolo, decidem sa fim impreuna pe mess, mai tarziu te plictisesti, nu ai un motiv concret, dai un sms, ti se pare mai simplu sa te desparti asa.
Te certi tot prin mesaje, pentru ca in felul asta, ai prietene sau prieteni cu tine, care sa iti spuna ce sa scrii, sa iti dea o idee, mi se pare penibil, de ce sa imi spuna altii ce sa scriu, sau tie? cand putem discuta fata in fata, ne putem privi in ochi, ne putem studia reactiile, ne putem impaca..dar simplul motiv, e ca de multe ori se intampla ca el/ea sa scorneasca un motiv, prin care sa nu te faca sa suferi, o minciunica, care o imbraca frumos, si ti-o trimite prin sms, si ma gandesc, cat sunt de grijulii cu noi, cum au ei grija de noi, si cat de mult le pasa lor de sentimentele noastre, incat atunci cand primesti mesajul te gandesti, uite, chiar i-a pasat de mine, dar ma iubeste asa de mult incat nu vrea sa ma faca sa sufar. asta ma face sa rad, mult si zgomotos, din tot sufletul. cine poate sa creada asa ceva? si-au facut un frumos obicei, un sablon de mesaj, pe care il mai modifica de la caz la caz. decat sa primesc tampeniile astea, as prefera sa stiu motivul adevarat, si sa stiu sa nu mai fac la urmatoarea relatie…si sunt si fete care fac asta, nu e vb doar despre ei, normal. asadar, hai sa ne maturizam, si daca tot am mintit pe tot parcursul relatiei macar ai curajul si spune in fata cand se termina, si de ce. nu inteleg de ce iti mai pasa, cand oricum te desparti de ea, poti sa ii zici orice, nu? zi-i ca in felul asta nu va mai face!
si ma enerveaza ca baietii ne privesc, pe noi, fetele, ca pe niste ghemotoace roz, cu ochi, sani si fund. atat stiu ei sa vada la noi, nici ca i-ar mai interesa altceva. si chiar daca am fi niste ghemotoace roz, credeti ca nu ne dam seama ca ne mintiti? ei nu, ne dam seama, dar tacem si inghitim sa nu suparam baietelul care tocmai ne trimite un sms in care ne alinta si ne spune cva frumos, scris intr-un minut, cand si-a lasat bautura si cealalta fata la masa, si s-a dus pana la baie. si noi, cum suntem niste ghemotoace, ni se ridica tot puful roz pe noi, si incepem sa sarim in sus de bucurie, si sa ne laudam prietenei, „uite ce mi-a scris, nu pot sa cred cat e de dulce! uaaau” si oricarei dintre noi i s-a intamplat, fara sa stie, sau a aflat apoi de ceea ce facea „baietelul nostru” oricum in subconstientul nostru de ghemotoace, stim, va banuim, dar nu spunem, nu vrem sa fim geloase si posesive din primele saptamani, si tot amanam, sa lasam timp relatiei sa prinda radacini, ca sa putem face o remarca pentru ca ne temem ca daca nu prinde radacini pleaca, si ma intreb oare prinde raltia radacini in cazul asta? categoric nu, noi prindem radacini, cu siguranta dar el nu, si pleaca, si noi ramanem ofilite, acolo unde ar fi trebuit sa fie doi de fapt, unde a crescut doar ea si pentru el.
sooo, think twice
Etichete:email, sms, suna-ma, texto, think, twice
Let's play 