Contes de fees

Mi-ar place sa am un foarfec fermecat si sa imi pot decupa o bucata din lumea asta si sa o lipesc pe luna, sa fiu un basm…sa fiu doar eu si el, fat frumosul, dar cum ziceam si in postul anterior, am o ancora care nu ma lasa sa visez in doze prea mari…si daca ar fi sa fie un basm nu ar fi nevoie de personaje negative, pentru ca toti printii devin la un moment dat amfibieni…serile cand cinam in castel iar din servetelul meu pica cate un diamant, o perla…se tranforma in seri in care nu mai ieseam.  serile in care imi strecura buchetele de lavanda sub perna, a uitat de ele, acum imi spune „da-mi telecomanda” in loc de noapte buna.  Si inaine ma dezbraca din priviri…acum imi dezbraca, si nu doar din priviri,  toate prietenele.